19 februarie este considerată, în mod oficial, sărbătoare naţională. Este data la care, în anul 1876, în localitatea Hobiţa, s-a născut sculptorul român Constantin Brâncuşi, cel care, alături de Mihai Eminescu, Nicolae Grigorescu și George Enescu, a avut o contribuție importantă la dezvoltarea culturii moderne și contemporane și la recunoașterea spiritualității românești peste hotare. Studenții și profesorii specializării Pictură a Facultății de Arte din cadrul Universității „Dunărea de Jos” din Galați au participat la dezbateri și activități artistice, marcând astfel acest moment fundamental în cultura română. 

Giulio Carlo Argan, marele critic de artă, la vremea lui primar al Romei, considera că, spre deosebire de Picasso - care a avut o abordare artistică pe orizontală, folosind toate tehnicile artistice cunoscute și având ca subiect al operelor sale o multitudine de aspecte ale realității înconjurătoare - Constantin Brâncuși ar avea o viziune artistică pe verticală, astfel că atunci când abordează o tematică sau un subiect, el îl reia obsesiv din diferite unghiuri, până când ajunge, prin abstractizare, la esența acelui lucru, astfel încât opera de artă finalizată este reprezentativă atât pentru viziunea artei, cât și pentru viziunea impusă de epoca  modernă și contemporană.

„Arta nu face decât să înceapă continuu“, declara Brâncuși vorbind despre rolul demiurgic al artistului. Imaginea României și lumea satului au fost păstrate cu sfințenie de marele artist, ca măsură  a întregii sale opere, făcându-l să afirme că „nu aș fi fost nimic și nu aș fi dăltuit nimic fără Hobiţa, fără porțile și fântânile ei, care au însemnat, pentru mine, o adevărată Academie de Belle-Arte“.  

Opera lui Brâncuși are multiple semnificații filosofice și artistice, dar legătura dintre artă și credință este o constantă în toată opera sa, mai ales în celebra sa capodoperă de la Târgu-Jiu, și anume Ansamblul comemorativ al eroilor, care simbolizează, într-o concentrare triptică: taina iubirii jertfelnice, a bucuriei pascale și a luminii eterne. Poarta Sărutului este un monument pascal, adică el reprezintă o trecere prin moarte și dincolo de moarte, în nemurirea simbolizată de Coloana recunoștinței fără de sfârșit sau Coloana infinitului.