REGULAMENT DE ADMINISTRARE ŞI GESTIONARE A PATRIMONIULUI UNIVERSITĂŢII „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI
CAPITOLUL I. DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Prezentul regulament de administrarea şi gestionare a patrimoniului al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi are drept documente de referinţă următoarele acte normative:
Ordin nr. 946 (r1) din 04/07/2005 pentru aprobarea Codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entităţile publice şi pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial.
Lege nr. 22 din 18/11/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor organizaţiilor socialiste.
Ordin nr. 2861 din 09/10/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii.
Lege nr. 15 (r1) din 24/03/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale.
Lege nr. 1 din 05/01/2011 - Legea educaţiei naţionale.
Hotărârea nr. 276/2013 privind stabilirea valorii de intrare a mijloacelor fixe.
Hotărâre nr. 841 din 23/10/1995 privind procedurile de transmitere fără plată şi de valorificare a bunurilor aparţinând instituţiilor publice.
Hotărâre nr. 1496 din 19/11/2008 privind modificarea anexei la Hotărârea Guvernului nr. 2.139/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
Hotărâre nr. 2139 din 30/11/2004 pentru aprobarea Catalogului privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
Catalog din 30/11/2004, publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 46 din 13/01/2005 privind clasificarea şi duratele normale de funcţionare a mijloacelor fixe.
Lege nr. 82 (r4) din 24/12/1991 – Legea contabilităţii.
Ordin nr. 3512 din 27/11/2008 privind documentele financiar-contabile.
Ordonanţă nr. 81 din 28/08/2003 privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe aflate în patrimoniul instituţiilor publice.
Ordin nr. 5133 din 17/10/1997 privind actualizarea instrucţiunilor aprobate prin Ordinul ministrului învăţământului nr. 39/1970 şi a Circularei nr. 40.045/1974, date în aplicarea Legii nr. 22/1969 privind angajarea gestionarilor, constituirea de garanţii şi răspunderea în legătură cu gestionarea bunurilor agenţilor economici, autorităţilor sau instituţiilor publice.
Lege nr. 213 din 17/11/1998 Lege privind bunurile proprietate public.
Lege nr. 287 din 17/07/2009 privind Codul civil.
Lege nr. 500 din 11/07/2002 privind finanţele publice.
Ordin nr. 3471 din 25/11/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind reevaluarea şi amortizarea activelor fixe corporale aflate în patrimoniul instituţiilor publice
Articolul 2. Prezentul regulament stabileşte cadrul de reguli şi atribuţii necesare pentru administrarea şi gestionarea patrimoniului Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.
Articolul 3. Prin „patrimoniu” se înţelege totalitatea drepturilor şi obligaţiilor, cu valoare economică, care aparţin Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi şi asupra cărora instituţia are drept de administrare şi gestionare.
Articolul 4. (1) Patrimoniul constituie suportul material al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi care îi permite să funcţioneze în vederea realizării misiunii sale.
(2) Drepturile subiective ale universităţilor asupra bunurilor din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de folosinţă, de concesiune ori de închiriere, în condiţiile legii.
Articolul 5. (1) Prin „drept de proprietate” se înţelege acea relaţie socială de apropriere ce permite Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi să posede, să folosească şi să dispună de orice activ imobilizat, activ circulant sau mijloc bănesc, în putere proprie şi interes propriu, cu respectarea legislaţiei existente.
(2) Conform prevederilor legale în vigoare, universităţile de stat au drept de proprietate asupra bunurilor existente în patrimoniul lor. Ministerul Educaţiei Naţionale este împuternicit să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru universităţile de stat pe baza documentaţiei înaintate de acestea.
(3) Dreptul de proprietate al universităţilor de stat asupra bunurilor se exercită în condiţiile prevăzute de Carta universitară, cu respectarea dispoziţiilor dreptului comun. Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum şi alte drepturi reale ale universităţilor de stat sunt supuse procedurii publicităţii imobiliare prevăzute de legislaţia specială în materie.
Articolul 6. Obiectul dreptului de proprietate al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi îl constituie totalitatea activelor imobilizate, activelor circulante şi mijloacelor băneşti.
Articolul 7. Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi poate dobândi dreptul de proprietate prin următoarele modalităţi:
prin acte normative;
prin hotărâri judecătoreşti;
prin contracte de vânzare
prin donaţii simple sau cu sarcini, sponsorizări, legate testamentare;
prin orice alte modalităţi prevăzute de lege.
Articolul 8. Dreptul de proprietate şi celelalte drepturi reale asupra imobilelor, terenurilor şi clădirilor se înscriu în cartea funciară.
Articolul 9. Prin dreptul de administrare a patrimoniului Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi se înţelege dreptul de a avea folosinţa materială a activelor imobilizate, activelor circulante şi mijloacelor băneşti din patrimoniu, de a realiza acte juridice de conservare, precum şi posibilitatea de a încheia actele juridice necesare pentru normala punere în valoare a acestor bunuri.
CAPITOLUL II. GESTIONAREA ŞI ADMINISTRAREA PATRIMONIULUI
II. 1. Constituirea gestiunilor şi angajarea şi/sau numirea gestionarilor
Articolul 10. Prin gestionarea activelor imobilizate, a activelor circulante şi mijloacelor băneşti ale Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi se înţelege totalitatea operaţiunilor de primire, păstrare, eliberare în consum şi utilizare a acestor active.
Articolul 11. (1) Gestiunea constituie totalitatea valorilor materiale, băneşti şi hârtii de valoare încredinţate uneia sau mai multor persoane, în vederea primirii, păstrării şi eliberării acestora prin operaţii legale care să asigure integritatea lor. În această accepţiune, gestionarului îi revine obligaţia să efectueze o sumă de activităţi, în scopul păstrării şi asigurării integrităţii bunurilor şi/sau valorilor primite.
(2) Prin valori materiale, de regulă se înţeleg: obiecte de inventar, mijloace fixe, materii prime,
materiale, combustibil şi alte valori de natura acestora.
(3) De asemenea, fac obiectul gestionării şi valorile băneşti, bonurile cu valoare, tichetele de masă şi altele de aceeaşi natură.
Articolul 12. Criteriile aflate la baza înfiinţării unei gestiuni sunt :
volumul operaţiunilor de intrări şi ieşiri de bunuri;
locul ales pentru depozitare potrivit necesităţilor instituţiei;
destinaţia bunurilor;
volumul, complexitatea şi specificul operaţiilor de încasări şi plăţi.
Articolul 13. (1) Gestiunile se înfiinţează prin decizie emisă de Direcţia economică, în baza referatului întocmit de conducătorii departamentelor în cadrul cărora urmează a se constitui gestiunea, avizat de Compartimentul juridic şi supus spre aprobare Conducerii Universităţii.
(2) Decizia de constituire (organizare) a unei gestiuni trebuie să prevadă obligatoriu:
denumirea gestiunii;
data înfiinţării gestiunii;
obiectul gestiunii, respectiv natura bunurilor;
nominalizarea persoanei sau persoanelor (în cazul gestionării în comun a bunurilor) ce va/vor avea atribuţii de gestionar.
Articolul 14. Potrivit articolului 1 din Legea 22/1969 modificată şi completată prin Legea 54/1994, este considerată gestionar persoana încadrată la o instituţie publică, care are ca atribuţii principale de serviciu primirea, păstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosinţa sau deţinerea, chiar temporară, indiferent de modul de dobândire şi de locul unde se află bunurile.
Articolul 15. În conformitate cu art. 3 din Legea 22 / 1969, persoanele care urmează a fi încadrate în funcţii cu gestiune trebuie să îndeplinească condiţii legate de vârstă, studii, stagiu şi moralitate.
Articolul 16. Încredinţarea unei gestiuni mai multor persoane are loc când gestiunea este foarte complexă sau când este organizată în două schimburi, fără predarea gestiunii între schimburi; în acest caz toţi gestionarii trebuie să consimtă în scris gestionarea bunurilor împreună. Dacă în cadrul unei gestiuni lucrează şi alte persoane aflate în subordinea gestionarului, de regulă, acestea nu îndeplinesc calitatea de gestionar, dar au acces la bunurile respective (exemplu: încărcători – descărcători, manipulanţi, laboranţi).
Articolul 17. (1) Conducerea Universităţii are obligaţia să asigure gestionarilor condiţiile necesare
pentru executarea atribuţiilor specifice.
(2) În cazul gestiunilor băneşti, mijloacele materiale se referă în aceste condiţii în principal la:
a) repartizarea unei încăperi separate pentru casier şi pentru personalul ajutor în condiţiile de securitate;
b) dotarea încăperii cu case de fier sau dulapuri metalice, care să asigure securitatea numerarului şi a altor valori;
c) dotarea casieriei cu mijloace tehnice de pază şi de alarmă;
d) asigurarea pazei pe timpul transportului de numerar la şi de la bănci sau alte instituţii de credit.
(3) În situaţia gestiunilor de bunuri, conducătorii unităţilor au obligaţia să asigure:
a) aparatura necesară pentru măsurarea, cântărirea şi controlul calităţii bunurilor;
b) spaţii corespunzătoare pentru păstrarea în bune condiţii a bunurilor şi asigurarea integrităţii lor împotriva eventualelor degradări, sustrageri etc;
c) înzestrarea spaţiilor de depozitare cu rafturi cu utilizare eficientă;
d) pe măsura posibilităţilor, este indicată folosirea paletizării şi mecanizarea operaţiilor de manipulare a bunurilor;
e) luarea tuturor măsurilor de prevenire şi stingere a incendiilor.
Articolul 18. Activităţile de gestionare se derulează conform procedurilor specifice aprobate de Ordonatorul de credite al Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi.
II. 2. Inventarierea patrimoniului
Articolul 19. Inventarierea patrimoniului se realizează în conformitate cu:
prevederile legale;
reglementările contabile aplicabile;
normele privind organizarea şi efectuarea inventarierii patrimoniului.
Articolul 20. Inventarierea patrimoniului reprezintă ansamblul operaţiunilor prin care se constată existenţa tuturor elementelor respective, cantitativ – valoric sau numai valoric, după caz, la data la care aceasta se efectuează. Inventarierea are drept scop principal stabilirea situaţiei reale a tuturor elementelor de activ şi de pasiv, în vederea întocmirii situaţiilor financiare anuale.
Articolul 21. În temeiul prevederilor legale, unităţile patrimoniale au obligaţia să efectueze inventarierea generală a elementelor de activ şi de pasiv deţinute la începutul activităţii, cel puţin o dată pe an pe parcursul funcţionării lor, precum şi în următoarele situaţii:
a) la cererea organelor de control, cu prilejul efectuării controlului, sau a altor organe prevăzute de lege;
b) ori de câte ori sunt indicii că există lipsuri sau plusuri în gestiune, care nu pot fi stabilite cert decât prin inventariere;
c) ori de câte ori intervine o predare – primire de gestiune;
d) cu prilejul reorganizării gestiunilor;
e) ca urmare a calamităţilor naturale sau a unor cazuri de forţă majoră;
f) în alte cazuri prevăzute de lege;
Articolul 22. (1) Inventarierea anuală a elementelor patrimoniale se face, de regulă, cu ocazia încheierii exerciţiului financiar, avându-se în vedere şi specificul unităţii. Disponibilităţile băneşti, cecurile, cambiile, biletele la ordin, precum şi alte valori aflate în caseria unităţilor patrimoniale se inventariază în conformitate cu Regulamentul operaţiunilor de casă, emis de Banca Naţională a României.
(2) Inventarierea elementelor de activ şi pasiv se realizează eşalonat pe parcursul întregului an financiar, astfel:
anual – gestiunile de mijloace fixe şi obiecte de inventar la data stabilită prin Graficul privind inventarierea, aprobat de conducerea instituţiei;
trimestrial – gestiunea alimentelor de la cantine;
anual – la data de 31 decembrie, toate gestiunile de materiale consumabile (ex. Carburanţi, substanţe toxice şi precursori, cărţi care nu fac parte din categoria obiectelor de inventar, materiale pentru curăţenie, materiale de reparaţii, alimente, alte materiale consumabile etc.), precum şi investiţiile în curs;
lunar – valorile existente în casierii şi stocurile de carburant aflate în rezervoarele autovehiculelor.
(3) Inventarierea de predare-primire a unei gestiuni poate înlocui inventarierea anuală când predarea-primirea gestiunii precede data inventarierii anuale înscrisă în grafic.
Articolul 23. În vederea organizării operaţiunii de inventariere, la nivelul instituţiei se formează o Comisie centrală de inventariere, numită prin decizia ordonatorului de credite, care este compusă din cel puţin patru membri. Aceasta coordonează comisiile de inventariere, organizează, instruieşte, supraveghează şi controlează modul de efectuare a operaţiunilor de inventariere.
Articolul 24. Comisiile de inventariere sunt formate din cel puţin două persoane numite prin decizie a ordonatorului de credite. În decizia de numire se menţionează, în mod obligatoriu, componenţa comisiei, numele responsabilului comisiei, modul de efectuare a inventarierii, gestiunile supuse inventarierii, data de începere şi terminare a operaţiunilor.
Articolul 25. Pentru desfăşurarea în bune condiţii a operaţiunilor de inventariere, în comisii vor fi numite persoane cu pregătire corespunzătoare economică şi tehnică, care să asigure efectuarea corectă şi la timp a inventarierii elementelor de activ şi de pasiv, inclusiv evaluarea lor conform reglementărilor contabile aplicabile.
Articolul 26. Din comisia de inventariere nu pot face parte gestionarii gestiunilor supuse inventarierii şi nici contabilii care ţin evidenţa gestiunii respective. Membrii comisiei de inventariere nu pot fi înlocuiţi decât în cazuri bine justificate şi numai prin decizie scrisă emisă de către cei care i-au numit.
Articolul 27. Activităţile de inventariere se derulează conform procedurilor specifice aprobate de Ordonatorul de credite.
II. 3. Diminuarea patrimoniului prin scoaterea din funcţiune/declasare sau transfer a bunurilor
Articolul 28. Scoaterea din funcţiune a mijloacelor fixe, casarea şi declasarea unor bunuri materiale, altele decât mijloace fixe, se face prin sistarea utilizării datorită îndeplinirii duratelor normale de funcţionare stabilite potrivit legii şi prezentării unui grad avansat de uzură fizică sau morală, a degradării şi faptului că nu mai pot primi o altă destinaţie sau utilizare şi nici nu mai pot fi
recuperate, recondiţionate, adaptate sau modificate.
Articolul 29. Casarea cuprinde totalitatea operaţiunilor efectuate în vederea scoaterii din funcţiune, urmată de valorificarea părţilor componente rezultate din dezmembrare, prin vânzare, distrugerea şi dezmembrarea mijloacelor fixe/bunurilor materiale, astfel încât acestea să îşi piardă forma şi să nu mai poată fi utilizate pentru destinaţia iniţială.
Articolul 30. Potrivit prevederilor legale, pot fi transmise, fără plată, la o altă instituţie publică, orice fel de bunuri aflate în stare de funcţionare, altele decât clădiri, indiferent de durata de folosinţă, dacă acestea nu mai sunt necesare.
Articolul 31. Activităţile de scoatere din funcţiune/declasare sau transfer al bunurilor de natura mijloacelor fixe, obiectelor de inventar şi mijloacelor circulante se vor derula conform legislaţiei în vigoare şi procedurilor specifice aprobate de Consiliul de Administraţie.
II. 4. Majorarea, evaluarea şi reevaluarea patrimoniului
Articolul 32. Majorarea patrimoniului
Imobilizările corporale de orice natură, destinate să servească activitatea curentă a Universităţii, intrate cu titlu gratuit, prin aporturi, investiţii proprii, sponsorizări, donaţii, ajutoare, finanţări etc. majorează patrimoniul.
Articolul 33. Evaluarea, cu ocazia inventarierii, a elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii se realizează conform prevederilor legale în vigoare şi cu respectarea principiului permanenţei metodelor, potrivit căruia modelele şi regulile de evaluare trebuie menţinute, asigurînd comparabilitatea în timp a informaţiilor contabile.
Articolul 34. (1) La stabilirea valorii de inventar a bunurilor se aplică pricipiul prudenţei, potrivit căruia se ţine seama de toate ajustările de valoare datorate deprecierilor sau pierderilor de valoare. (2) În cazul în care valoarea de inventar este mai mare decît valoarea cu care acesta este evidenţiat în contabilitate, în listele de inventariere se înscrie valoarea din contabilitate.
(3) În conformitate cu prevederile legale în vigoare, pentru evaluarea elementelor patrimoniale se stabilesc următoarele reguli:
a) La data intrarii în patrimoniu, bunurile se evaluează şi înregistrează la valoare de intrare (valoarea contabilă):
•bunuri obţinute cu titlu oneros – la valoarea de achiziţite (cost de achiziţie);
•bunuri obţinute în unităţile patrimoniale la costul de producţie;
•bunurile primite ca donaţii şi sponsorizări – la valoarea prevăzută în contractul de donaţie/sponsorizare sau la valoarea justă stabilită de o comisie de evaluare.
b) Evaluarea elementelor patrimoniale cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuală sau de utilitate a fiecărui element, denumită şi valoare de inventar. Se stabileşte în funcţie de utilitatea bunului în unitate şi de preţul pieţei. Valoarea de utilitate a creanţelor şi datoriilor se stabileşte în funcţie de valoarea lor prealabilă de încasat, respectiv de plată.
c) La încheierea exerciţiului financiar, elementele patrimoniale se evaluează şi se reflectă în bilanţul contabil la valoarea de intrare în patrimoniu, respectiv valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatul inventarierii.
d) La data ieşirii din patrimoniu sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din gestiune la valoarea lor de intrare.
Articolul 35. Reevaluarea activelor fixe corporale se efectuează cu scopul determinării valorii juste a acestora, ţinându-se seama de inflaţie, utilitatea bunului, starea acestuia şi de preţul pieţei, când valoarea contabilă diferă semnificativ de valoarea justă. Pentru bunurile care au valoare de piaţă, valoarea justă este identică cu valoarea de piaţă.
Articolul 36. (1) Activele fixe corporale sunt reevaluate, de regulă, în fiecare an, astfel:
a) cele inventariate în perioada 01 ianuarie – 30 noiembrie, la data de 30 noiembrie;
b) cele inventariate în perioada 01 decembrie – 31 decembrie, la data de 31 decembrie.
(2) Activele fixe corporale de natura construcţiilor şi terenurilor sunt evaluate o dată la 3 ani, în trimestrul IV, având în vedere faptul că prima reevaluare a fost făcută în anul 2009, iar ultima reevaluare, în anul 2012.
Articolul 37. (1) Reevaluarea se efectează obligatoriu după efectuarea inventarierii.
(2) Se reevaluează:
a) activele fixe corporale aflate în patrimoniu;
b) activele fixe corporale date în concesiune, cu chirie, folosinţă gratuită, custodie;
c) capacităţile puse în funcţiune parţial, de natura activelor fixe corporale pentru care încă nu sau întocmit formele de înregistrare ca active fixe corporale;
d) activele fixe corporale la care s-au efectuat lucrări de investiţii (modernizări, reabilitări, reparaţii capitale, consolidări etc.), care au majorat valoarea de înregistrare în contabilitate a acestora;
e) activele fixe corporale achiziţionate în cadrul contractelor de leasing financiar;
f) investiţiile efectuate în activele fixe închiriate de la alte persoane fizice sau juridice.
(3) Nu se reevaluează:
a) activele fixe corporale intrate în patrimoniu în cursul anului în care se efectuează reevaluarea;
b) activele fixe corporale care la data reevaluării au durata normală de funcţionare expirată;
c) activele fixe corporale aflate în conservare, precum şi rezervele de mobilizare care sunt evidenţiate în contabilitate ca active fixe corporale;
d) activele fixe corporale pentru care au fost întocmite documentele, dar nu s-au obţinut aprobările legale de scoatere din funcţiune, şi care nu au fost demontate, demolate sau dezmembrate;
e) activele fixe corporale în curs de execuţie.
Articolul 38. Majorarea, evaluarea şi reevaluarea patrimoniului se derulează conform procedurilor specifice aprobate de Ordonatorul de credite.
II. 5. Întreţinerea, reparaţiile curente, reparaţiile capitale şi reabilitările
Articolul 39. Pentru asigurarea calităţii construcţiilor pe durata lor de viaţă se aplică următoarele principii:
asigurarea unui sistem eficient de management al lucrărilor de întreţinere, reparaţii curente, reparaţii capitale şi al reabilitărilor;
organizarea activităţii de urmărire în exploatare a construcţiilor;
organizarea eficientă a activităţii de întreţinere şi reparaţii;
Articolul 40. La fundamentarea deciziilor de intervenţie asupra construcţiilor vor fi utilizate datele din cartea tehnică a construcţiei, în care sunt înregistrate toate datele furnizate de urmărirea curentă şi specială a construcţiilor. Decizia de intervenţii asupra construcţiilor se elaborează pe baza analizei tehnico-economice a datelor şi a estimării costurilor, avându-se în vedere:
inventarul tuturor obiectelor de construcţii aflate în proprietate sau în administrare, cu datele exacte de identificare;
cărţile tehnice ale construcţiilor cu datele la zi, rezultate din urmărirea comportării în exploatare, precum şi intervenţiile efectuate asupra construcţiilor;
Articolul 41. Urmărirea comportării în exploatare a construcţiilor este componentă a sistemului calităţii în construcţii. Se face pe toată durata de existenţă a acestora şi cuprinde ansamblul de activităţi privind examinarea directă sau investigaţia cu mijloace de observare şi măsurare specifice în scopul menţinerii cerinţelor esenţiale ale construcţiei.
Articolul 42. Lucrările de întreţinere şi reparaţii curente de mică amploare sunt efectuate în regie proprie, conform normativelor tehnice în vigoare.
Articolul 43. Lucrările de reparaţii capitale, reabilitări şi reparaţii curente în antrepriză se execută conform Programului Anual de Achiziţii, prin proceduri legale de achiziţii publice.
Articolul 44. Bunurile patrimoniale de natura terenurilor, clădirilor, autovehiculelor, precum şi alte bunuri de valoare, aflate în posesia Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi sunt asigurate potrivit legii.
Articolul 45. Activităţile de întreţinere, reparaţii curente, reparaţii capitale, şi reabilitări se derulează conform procedurilor specifice aprobate de Consiliul de Administraţie.
II. 6. Închirierea unor bunuri (mobile şi imobile) de la şi către terţi
Articolul 46. Închirierea către terţi este una din formele de dare în folosinţă a bunurilor disponibile, altor persoane fizice sau juridice. Închirierea bunurilor (mobile şi imobile) aflate în patrimoniul sau în administrarea instituţiilor de învăţământ superior, temporar disponibile, se face conform metodologiei Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, pe bază de contract de închiriere.
Articolul 47. Universitatea poate închiria bunuri (mobile şi imobile) de la terţi sau le poate primi în folosinţă gratuită de la alte instituţii
CAPITOLUL III. DISPOZIŢII FINALE
Articolul 48. Şefii tuturor compartimentelor vor lua măsurile necesare ca întregul personal al instituţiei să cunoască şi să respecte prevederile prezentului Regulament.
Articolul 49. Normele prezentului Regulament sunt aplicabile tuturor categoriilor de personal, indiferent de locul de muncă, funcţia ocupată, natura raportului de serviciu sau de forma de angajare.
Articolul 50. Însuşirea şi respectarea Regulamentului este obligatorie pentru întreg personalul, care nu poate invoca necunoaşterea prevederilor, spre a fi exonerat de răspundere.
Articolul 51. Prezentul regulament se completează cu actele normative în vigoare.
Prezentul Regulament a fost aprobat de Senatul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi prin Hotărârea nr. 61 din data de 19 iulie 2013.
Preşedintele Senatului UDJG,
Prof. dr. ing. Lucian Georgescu
