UGAL

Doamna Profesor Doctor Virginia LUCATELLI VEJA, nu putem folosi timpurile trecutului când vorbim despre dumneavoastră. Spiritul dumneavoastră deschis, plin de vioiciune, face ca acest moment greu să ne unească într-o mică gintă francofonă. Sunteți aici, în memoria noastră. Suntem cu dumneavoastră, studenți, profesori de limba și literatura franceză pe care i-ați îndrumat, colegi de breaslă – prieteni peste timp și peste greutăți inerente profesiei. Ne-ați deschis un drum pe care pășim și care nu are sfârșit.

Sunteți alături de noi pentru că vă știm inflexiunile vocii, temerile, optimismul, curajul de a ne susține cauza și meseria întru ale limbii franceze și culturii francofone. Ne-ați fost profesor, prodecan, director de departament, ați fondat centrul nostru de cercetare al cărui director ați fost, v-am ascultat la nenumărate colocvii științifice. Recitim cu drag articolele și cărțile dumneavoastră despre exprimarea cauzei în franceză, despre lexicul limbii franceze, despre contribuția tehnologiei digitale la didactica limbilor străine, despre savoarea cuvintelor din dicționarul gastronomic pe care l-ați imaginat și coordonat. Sunteți alături de noi prin colegii din universitățile din București, Iași, Craiova, Constanța, cu care ați lucrat și pe care ni i-ați adus aproape, precum și prin cei din universități de renume din străinătate care vă poartă în amintirile lor. V-am fost studenți sau asistenți la examene, învățând de la dumneavoastră abc-ul meseriei de profesor, traducător, cercetător. Am făcut primii pași în cariera universitară și în cercetarea științifică avându-vă alături drept critic și sfătuitor. Am lucrat împreună la mii de pagini de documente academice, ne-ați învățat să perfecționăm programe analitice, să structurăm programe noi de studii, să socotim norme didactice pentru state de funcții. Bucăți de viață pe care le știm doar noi. Care ne fac, și ele, ceea ce suntem.
 
Așa cum vă cunoaștem, iubitoare de nou, de provocări, pasionată de umor și întruchipând buna dispoziție, ne sunteți azi alături prin timpul petrecut împreună și prin devotamentul dumneavoastră față de misiunea de deschizător de drumuri pe care ați avut-o în lingvistica de sorginte franceză profesată la Galați. Prin ce ați scris sau ne-ați povestit printre glume, vorbiți cu dăruire despre ceea ce ne rămâne de făcut, celor pe care i-ați format sau celor cu care ați lucrat zi de zi, pentru a duce mai departe un proiect de viață, aici sau altunde în lume. Gândim și simțim cu speranța pe care ne-ați insuflat-o, izvorâtă din bucuria dumneavoastră de a dărui știință, cunoaștere și putere de vocație, dincolo de cotidianul care ne aleargă mereu.
 
Ne reamintiți, ca întotdeauna, că școala, educația și viitorul se construiesc de omul de la catedră. Că trebuie să credem în asta, într-o lume care uită adesea că timpul trăit în clasă, alături de minți tinere, ne eternizează, transformând clipa în durată infinită. Sunteți dumneavoastră înșivă o lecție profundă. În care se află ceea ce ați pus laolaltă, ceea ce ați făurit în clipe de viață personală, de colaborări, de lecturi și descoperire a multor minți și gândiri, de reflecție așternută pe hârtie pentru ochii care vor să vadă.
 
Ca foști studenți sau asistenți, rememorăm această lecție la ultimul examen, promițându-vă că tot ce ați dat celor din jur și ne transmiteți acum dintr-o altă lume va dăinui dincolo de timp, de noi, foști studenți și colegi, prin dumneavoastră. Atât cât o putem face în cuvintele astea mici, dar mai ales prin ceea ce facem în spiritul pe care ni-l lăsați moștenire, ne exprimăm cu drag adânca recunoștință pentru tot ce sunteți în devenirea noastră.
Esența trecerii dumneavoastră prin timp e un arc. Bine întins, pentru ca noi – săgeata – să continuăm la rându-ne, prin noi și prin cei ce vor veni, tot ce ați început, ați consolidat și ați făcut să ne fie menire, țel, țintă.
 
Vă mulțumim ! Rămânem împreună !