După o lungă şi teribilă suferinţă, prietenul şi colegul nostru a plecat în ceruri. Astăzi este „Izvorul Tămăduirii” şi Dumnezeu l-a tămăduit prin moarte... Doruleţ Nelu RESMERIŢĂ a fost un simbol al zbaterii zilnice, dinamic, sclipitor vesel, inteligent, disponibil, profund şi, mai presus de toate, deschis, jovial şi generos în sfaturi şi soluţii. Pentru comunitatea academică era, întotdeauna, o explozie de lumină. Avea viitorul în priviri şi gândurile lui, multe şi tumultoase, veneau să construiască, veneau să aducă „produse noi” pe această lume.

Doruleţ ne-a fost prieten şi coleg cu un devotament incredibil, a cochetat cu toată dragostea noastră şi ne-a făcut părtaşi la toate speranţele lui. Doruleţ a fost o explozie… De acolo venea o lumină caldă, asemenea Luminii Sfinte, şi vibra în ochii noştri după simfonia propriei priviri. Doruleţ Nelu RESMERIŢĂ a avut vocaţie pedagogică şi o disponibilitate excepţională de cercetător, sclipitor, profund, într-o vibraţie permanentă a căutării. Realizările sale, multe şi remarcabile, sunt cu mult sub potenţialul de creaţie ştiinţifică pe care l-a avut. A fost un OM extraordinar de puternic, înfruntând ani de zile o boală nemiloasă fără a renunţa nicio clipă să fie activ şi să se gândească la ziua de mâine a omenirii.

Doruleţ Nelu RESMERIŢĂ rămâne pentru noi toţi un simbol.

 

A fost şi va rămâne simbolul tumultosului demers pentru viitor. Politician, psiholog, om de ştiinţă, copil şi înţelept deopotrivă, Doruleţ a plecat „să moară puţin…”. Nu putem să ne ascundem lacrima, pentru că ea face ca lumina lui să rămână curată şi îndestulătoare.

 

Te vom iubi totdeauna, Doruleţ! Chiar dacă lacrima va curăţa privirea, noi vom zâmbi. Pentru că ştim că zbuciumul tău s-a dus în Rai.

 

Drum bun prietene, prieten tămăduit prin moarte! Nemeritat şi incredibil de repede…

 

Facultatea de Ştiinţa şi Ingineria Alimentelor